Zi de zi vedem pe etichetele berilor din comert “Conform legii puritatii germane din 1516”. Dupa mine, asta tine mai mult de marketing decat de calitatea unei beri si asta pentru ca gusturile, teoretic, nu se discuta. Unora le place berea romaneasca, altora berea de peste ocean, Dumnezeu sa ma ierte dar exista atatea tipuri de bere incat nu-ti ajunge o viata sa le bei. In acelasi timp nu sunt de acord cu adaugarea oricarui ingredient in bere. Adica, n-as vrea sa beau o bere facuta cu castraveti murati, nu? De aceea va recomand sa cititi etichetele produselor, chiar si cea de pe sticla de bere.
Toata lumea vorbeste despre Legea Puritatii Germane, insa multa lumea habar nu stie care e aceasta sau de ce a fost necesara o astfel de lege.
Ce este Legea Puritatii Berii Germane?
Reinheitsgebot (numele in limba Germana) a fost propusa pentru prima data in 1487 insa versiunea de astazi este cea din 1616, adoptata in orasul Ingolstadt din Bavaria pe 23 aprilie. Legea puritatii germane a fost introdusa de ducele Wilhelm al IV-lea iar in textul original erau punctate urmatoarele reglementari:
- controlul preturilor
- asigurarea calitatii berii
- folosirea secarei si graului pentru paine si nu pentru bere (rezervele erau in continua scadere)
In acelasi timp, Reinheitsgebot limita ingredientele folosite pentru fabricarea berii la apa, orz si hamei. Aceasta ar fi singura mentionare din textul legii cu privire la ingrediente, in rest ea se axa pe reglementarea preturilor si alte reguli. Din pacate portiunea preturile nu a rezistat prea mult.
Dupa cum vedem, in legea puritatii germane a berii nu se vorbeste despre drojdie. In 1516, lumea habar n-avea despre drojdie si foloseau sedimente din berile anterioare sau lasau un amestec de bere sa se strice pentru aparitia drojdiei. Cam asa se fermenta berea in 1516. Rolul drojdiei in fermentatie a fost descoperit despre Louis Pasteur in 1800 si a fost adaugata ulterior. In 1871, legea a fost implementata in toata Germania si a ramas de atunci de neclintit pana in anii 90.
De ce zic ca e doar o miscare de marketing?
Poate nu stiati, dar in urma unui caz cu berea Black Abbot (Scwarzer Abt – aceasta nu putea fi comercializata ca fiind “bere”), Curtea Europeana de Justite a respins Reinheitsgebot, ea aplicandu-se ulterior doar la berile produse in Germania. Ca urmare a acestui eveniment, in 1993 a aparut Vorläufiges Biergesetz, varianta revizuita a legii puritatii germane, care specifica faptul ca pe langa apa, malt din orz si hamei se poate adauga drojdie pentru berea care fermenteaza “deasupra” – mai rapid (bere Ale) dar si diferite tipuri de malt si zahar pentru cea care fermenteaza “dedesubt” (bere Lager). Vezi aici diferenta intre Ale si lager.
Deci, berea germana nu respecta legea puritatii germane din 1516 (Reinheitsgebot) ci versiunea din 1993. Unele companii de bere germane sau americane, ca Anheuser Busch, spun ca respecta aceasta regula, chiar daca nu este adevarat, tocmai pentru campanii de marketing.
sursa imagine: http://current.com/ si blogspot.com
Din cate am auzit berea de peste ocean este foarte dulce. Americanii nu suporta sa manance sau sa bea decat ce e dulce!
Nu e chiar asa, in SUA se fac mult mai multe tipuri (si marci) de bere, fata de Europa. Probabil ca aici intra si cele despre care vorbesti.